aplastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aplastique)

1. lipsit de structură, de o formă bine definită.
2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roșii.

clasabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. classable)

1. care poate fi plasat într-o categorie definită; care poate fi clasat.
2. căruia îi putem atribui un loc, un rang într-un clasament.
3. (antonim) inclasabil.

conductanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conductance)

1. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenței.

funcțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fontionnel)

1. adj. util, practic.
2. care îndeplinește condițiile pentru a fi folosit.
3. referitor la funcțiile organice sau psihice.
4. maladie ~ă = boală care afectează funcționarea unui organ.
5. referitor la o funcție matematică sau chimică.
6. (mat.) analiză ~ă = ramură a matematicii care studiază diferitele clase de funcții.
7. cuvânt ~ = cuvânt care indică o relație gramaticală (prepoziție, conjuncție etc.).
8. lingvistică ~ă = studiu al elementelor lingvistice din punctul de vedere al funcției lor în structura unei limbi.
9. s. f. (mat.) funcție definită de o mulțime de funcții având valori reale.

iard

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. yard)

1. unitate de măsură a lungimii (sistemul imperial britanic), folosită încă în Statele Unite, definită ca exact 0,9144 metri din 1959.
2. (var.) yard.

incert, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. incertus)

1. care nu este sigur, nu este asigurat; nesigur.
2. care nu este determinat dinainte.
3. care poate fi pus la îndoială; îndoielnic.
4. care nu are o formă sau o natură definită; (prin ext.) confuz.
5. (antonime) cert, asigurat, sigur.