OK
X
acordic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. akkordisch, Akkordik)
1.
adj.
referitor
la
acordică.
2.
s.f.
disciplină
muzicală
care
studiază
diferitele
acorduri.
adhocrație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (ad-hoc + -craţie)
1.
(în
sociologia
și
viitorologia
politică
contemporană)
instabilitatea
cronică
pe
care
o
cunosc
diferitele
forme
de
organizare
(economică
și
socială)
ca
urmare
a
impactului
societății
capitaliste
dezvoltate
cu
revoluția
științifico-tehnică.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
cavalet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cavalletto)
1.
suport
pe
care
se
așază
ambarcațiile
sau
diferitele
obiecte
la
bordul
unei
nave
ori
pe
uscat.
2.
șipcă
de
lemn
care
se
fixează
provizoriu
pe
cofrajul
plăcii
unui
planșeu
de
beton.
caz
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. casus, fr. cas)
1.
împrejurare,
situație,
circumstanță.
2.
~
de
conștiință
=
împrejurare
în
care
cineva
este
silit
să
procedeze
altfel
decât
îi
dictează
conștiința.
3.
a
face
~
de
ceva
=
a
considera
ceva
(exagerând)
foarte
important;
a
face
~
de
cineva
=
a
exagera
calitățile,
meritele
cuiva.
4.
întâmplare,
eveniment,
accident
(petrecut
pe
neprevăzute).
5.
(med.)
individ
care
reprezintă
o
situație
exemplară.
6.
fiecare
dintre
formele
flexionare
prin
care
se
exprimă
diferitele
funcții
sintactice
ale
substantivului,
adjectivului,
articolului,
pronumelui
și
numeralului.
construct
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. construct)
1.
(fil.)
concept
care
integrează
și
explică
diferitele
date
experimentale,
descrie
legile
obiective
ale
realității.