cervicită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cervicite)

1. (med) inflamație acută sau cronică a colului uterin sau a vezicii urinare; colpită.

legare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lega)

1. legat.
2. unire strânsă a capetelor unor fire, fâșii, funii dintr-o țesătură etc. printr-un nod sau cu un ochi, fundă etc. pentru a forma un întreg; înnodare, înnădire, legat.
3. înnodare a șireturilor, nojițelor etc. pentru a încheia sau a fixa încălțămintea pe picior.
4. strângere pe picior a opincilor, a obielelor cu ajutorul nojițelor.
5. executare a unor noduri, ochiuri de împletitură sau de plasă; înnodare, legat.
6. trecere în jurul gâtului cuiva a cravatei, pe sub gulerul cămășii, fixându-se în față capetele printr-un nod special executat.
7. (pex) purtare a cravatei după o anumită modă.
8. punere și înnodare a unor bani, obiecte de valoare într-un colț de batistă, basma, ștergar, etc. pentru a-i păstra sau a-i lua cu sine.
9. prindere prin înnodare de ceva a unor fire, ștergare, năframe etc. de o culoare cu o anumită semnificație pentru a aminti de ceva sau ca semn a ceva.
10. împreunare a cozilor femeilor prin înfășurare în jurul capului ori prin petrecerea acestora peste cap dintr-o parte în alta.
11. așezare a unor obiecte, materii etc. într-o învelitoare, într-un sac, într-o pungă etc. care se strânge la gură sau la margini.
12. obturare a nervilor, a canalelor unor glande, a cordonului ombilical prin strangulare.
13. împachetare prin înfășurare și prindere cu panglici sau sfori a unor documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc. pentru a fi transportate sau pentru a nu se deteriora.
14. (reg) acțiune prin care se petrec funii prinse printr-un drug de-a lungul sau de-a latul carului încărcat cu paie etc. pentru a le presa și a le ține strâns.
15. (spc; înv) aplicare a peceții pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila.
16. luare și punere laolaltă a firelor de grâu, de cânepă sau a nuielelor, vreascurilor etc., strânse cu ajutorul unei chite etc. astfel încât să nu se risipească, să nu se sfărâme, să fie ușor manipulate.
17. strângere a părului de pe cap cu ajutorul unei panglici etc. pentru a nu se împrăștia în dezordine, apoperind ochii.
18. strângere a îmbrăcăminții sau a unor părți ale acesteia pe lângă corp, prin înnodare sau prin împreunarea capetelor, a marginilor etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brâu etc. pentru a nu sta neglijent.
19. (rar) strângere a pânzelor corăbiilor.
20. consolidare a unor uși, a unor obloane, a unor porți etc. prin aplicarea unor drugi, a unei șine etc. pentru a mări rezistența ori soliditatea; ferecare, legat.
21. strângere a unor butoaie, lăzi etc. cu șine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistența.
22. întărire a roților de lemn ale unor vehicule prin aplicarea unei șine peste obezi.
23. îmbrăcare în fier a caroseriei unei căruțe, a unui car etc.
24. îmbrăcare prin acoperire parțială sau totală a unor piese de mobilier, a unor pergamente sau acte de preț cu piele, cu catifea etc. pentru a le proteja sau pentru a le înfrumuseța.
25. operație de prindere a foilor unor cărți, una de alta, prin coasere sau lipire și de punere de scoarțe; broșare, cartonare, legat, (reg.) compactare.
26. (re)compunere a unor obiecte dezmembrate sau a unor piese detașabile ale unui obiect prin strângerea lor cu o funie, o lamă metalică, sârmă etc.
27. fixare într-un loc a unor obiecte de mărime sau de greutate mică sau unul de altul cu ajutorul unui lanț, al unei frânghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cădea sau pentru a rămâne în poziția sau în locul dorit.
28. (îvp; spc) construire a unei plute.
29. fixare în toc sau în legătoare a unor părți detașabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc. pentru a putea fi utilizate sau pentru a nu le pierde.
30. (spc) fixare a lăstarilor de viță-de-vie ori a unor plante agățătoare pe araci; arăcire, legat.
31. (urmat de: „de”, „la”) fixare a unor ambarcațiuni prin parâme; ancorare, acostare.
32. (îvr.) întindere a pânzelor unor corăbii.
33. fixare a unor ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutăți de o parte a corpului uman cu o funie, cu o curea, cu un lănțișor etc. pentru a fi ușor de purtat sau de folosit.
34. (fig) îmbinare de cuvinte, sunete în conformitate cu normele specifice unei limbi, pentru a vorbi sau a citi cursiv.
35. (fig) formulare și combinare de fraze sau propoziții pentru a exprima ceva.
36. (fig) formare a activităților psihice, fizice umane.
37. (îvr) degajare a căldurii.
38. unire a orașelor, a locurilor etc. aflate la o oarecare distanță unele de altele prin căi de comunicații, poduri etc.
39. unire prin alăturare sau prin strângere a unor obiecte perechi, a unor piese formate din două părți identice cu ajutorul unui șiret, lănțișor etc.
40. unire a unor pari, a unor stâlpi etc. pentru a îngrădi sau a împrejmui ceva.
41. împreunare cu ajutorul cuielor sau prin încastrare a unor grinzi, bârne etc. folosite în construcție.
42. asamblare a părților componente ale unor piese din structura unor unelte agricole.
43. îmbinare a sprâncenelor, a unor linii ornamentale sau geometrice.
44. (re)facere a conexiunii dintre vasele sanguine, dintre nervi, oase, țesuturi etc.
45. (med) suturare.
46. (înv) încleiere.
47. acrire a laptelui.
48. (teh) realizare a unei conexiuni între un element al unui conductor sau a unei anumite piese și a unor anumite ansambluri ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip și o sursă de alimentare; conectare, cuplare, racordare.
49. (teh; spc) instalare a unor aparate și dispozitive necesare conectării la rețea a unei mașini, a unui aparat etc.
50. fixare într-un ansamblu omogen și de o mare soliditate a unor blocuri de piatră de construcție, pereți etc.; înțepenire, încastrare.
51. combinare a unor atomi, a unor substanțe chimice sau alimente în stare fluidă.
52. unire a cuvintelor prin cratimă.
53. nemarcare grafică, prin spații albe, a unităților unui enunț.
54. relație existentă între propoziții sau între elementele unei propoziții.
55. unire în chip armonios a accentului silabic, a sunetelor sau a secvențelor muzicale; armonizare.
56. punere în consonanță a accentului silabic, a sunetelor sau a secvențelor muzicale cu...
57. structurare a cuvintelor, a ideilor, a secvențelor narative în mod logic, coerent.
58. (fig) unire a oamenilor, a inimilor sau sufletelor acestora.
59. (fig) adunare în aceeași parte sau în același loc a unor oameni.
60. grupare a unor lucruri, fenomene, creații sau părți, aspecte ale acestora pe baza unor însușiri comune ori pe baza unor aprecieri, considerații etc.
61. situare în același plan sau în același sistem a unor regiuni geografice sau istorice.
62. (îvp) relație de prietenie.
63. stabilire a unei relații de prietenie, de rudenie etc.
64. stabilire a unor relații diplomatice, politice, unilaterale etc. între primari, conducători, state etc.
65. unire a unor oameni, familii, colectivități în jurul aceluiași ideal.
66. asociere a unor oameni, familii, colectivități într-un anumit scop.
67. înfrățire a unor neamuri, așezăminte.
68. (rar) asemănare a unor personalități creatoare pe baza afinităților de creație.
69. atașare a cuiva de ceva sau de cineva.
70. atracție față de ceva sau de cineva.
71. (îs) ~ la pământ stabilire a unei legături electrice între un conductor electric și pământ.
72. (înv; îs) ~ de glie limitare a drepturilor social-economice și politice prin aservire; înrobire.
73. atașare a cuiva de locul de muncă, de rangul deținut sau de oamenii de care depind acestea.
74. (înv) urmărire în mod deosebit a ceva.
75. (fam) provocare la vorbă, la ceartă, la bătaie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidătoare sau violente; agasare, (înv.) alegare, persecutare, (îrg.) enervare, plictisire, săcâire, supărare, zădărâre.
76. (îvp) adeverire a blestemelor, a vrăjilor.
77. acostare a unei persoane de sex opus cu intenția de a o seduce sau a abuza sexual de ea.
78. folosire a ceva drept pretext pentru a face scandal, a se răzbuna etc.
79. (îvr) revendicare a ceva la care nu are dreptul cineva.
80. punere în relație a două sau mai multe fenomene, procese, obiecte aparent disparate; corelare, raportare, interrelaționare.
81. determinare a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.
82. condiționare a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.
83. asociere a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.
84. desprindere a ceva pe cale de consecință.
85. imobilizare a cuiva cu ajutorul funiilor, al cătușelor etc.
86. (pex) capturare.
87. (fig; înv) întemnițare.
88. (fig; înv) robie.
89. (înv) imobilizare a unor condamnați prin fixarea cu diverse legături, de unul sau de doi stâlpi, de cozile a două cămile, de vârfurile a doi copaci, etc. pentru a-i pedepsi, pentru a-i supune la cazne sau pentru a-i ucide; torturare, țintuire, schingiuire.
90. (fig) împiedicare.
91. (înv) împiedicare a mișcării unei roți.
92. fixare a unor animale domestice, rar, a unor păsări printr-un lanț, funie etc. petrecută pe după o parte a corpului, pentru a le mâna în direcția dorită ori pentru a le împiedica să fugă; înhămare, înjugare.
93. (pop) prindere a peștilor în undiță, în năvod.
94. obligare prin jurământ.
95. obligare la îndeplinirea sau la respectarea condițiilor sau termenilor unui contract, unei convenții etc.
96. (pop; îs) ~rea călușarilor = înrolare a tinerilor pentru ceremonia călușarilor, însoțiță de depunerea unui jurământ.
97. jurăminte sau promisiuni solemne reciproce pe care le fac mirii în fața altarului în timpul celebrării cununiei religioase.
98. (spc; pop) chezășire.
99. (înv) instituire a unor dări, impozite, legi, dispoziții etc.
100. (bis; îvp) instituire, prin hotărâre sinodală, a zilelor de sărbătorire a unui sfânt și a zilelor sau a perioadelor de timp în care creștinii sunt datori să postească.
101. (pop) interdicție.
102. (înv) anulare a unei dări, a unui impozit etc. printr-o lege, un amendament etc.
103. (bis; îoc dezlegare) interzicere de la anumite fapte, conduite etc. prin anumite reguli, canoane etc.
104. (bis; pex; îoc dezlegare) neiertare a abaterilor de la canoanele instituite și (sau) a oamenilor care se fac vinovați de ele.
105. (fig; pop) vrăjire de ceva a cuiva.
106. (fig; pop) eliberare de o vrajă a cuiva.
107. (îvp) oprire de la ceva.
108. (îvp) anulare a unei acțiuni sau a efectelor ei.
109. (îvp) fermecare a bărbatului, în urma căreia acesta devine impotent.
110. împiedicare, prin farmece, a unirii sexuale dintre miri.
111. acțiune prin care ploaia, vântul, furtuna sunt abătute asupra unui anumit ținut.
112. (îvr) îndepărtare prin farmece a ploii, vântului, furtunii.
113. (pop) situare a unor bani, comori etc. sub puterea unui blestem, a unei interdicții etc.
114. acoperire, de obicei prin înfășurare a unei părți a corpului cu ajutorul unei bucăți de pânză, a unei năframe etc. pentru a proteja.
115. (spc) acoperire a gurii, a ochilor cuiva pentru a-l împiedica să vorbească, să vadă.
116. îmbrobodire.
117. (pop) acoperire cu un văl, cu o basma etc. a capului miresei în cadrul ceremoniei de nuntă, în semn de trecere a acesteia în rândul nevestelor.
118. (reg) acoperire a vârfului unor stoguri, a unor clăi, a unor căpițe de fân sau de paie etc. cu ceva pentru a le proteja de umezeală, de vânt etc.
119. (îvp) bandajare.
120. (pop) alinare a unei dureri sufletești.
121. (îvp) moment de fructificație a plantelor de cultură sau a florilor acestora.
122. (îvp) creștere a unor tulpini secundare pe pomii altoiți.
123. îngroșare a dulcețurilor.
124. închegare a laptelui, a zerului etc.
125. (rar) solidificare a anumitor compuși chimici în prezența unui reactiv.
126. (pop) întărire.

dolor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. dolor)

1. (med) suferință fizică suportată de cineva; durere.

invaginare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (invagina, lat. invaginatio)

1. (med) întoarcerea unui organ spre interior, similar cu ceea ce se întâmplă cu degetul unei mănuși; (mai frecvent) penetrarea unui segment al intestinului, ca un deget de mănușă returnat, într-un alt segment superior sau inferior; invaginație.
2. (bot.) formarea unei vagine protectoare sau a unei depresiuni concave.