Dictionar

bazileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.
3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă.
 

bicefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicéphale)

1. (despre un făt, un animal) cu două capete.
2. (fig.) cu doi conducători.
 

dinasticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dynasticisme)

1. concepție care susține dreptul exclusiv al unei familii domnitoare la conducerea unei monarhii.
2. formă de guvernare în care conducătorii provin din aceeași familie dinastică.
3. devotament față de dinastie.
 

militarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. militarisme, germ. Militarismus)

1. politică care acordă armatei și celorlalte instituții militare un loc preponderent în societate, iar conducătorilor militari un rol principal în dirijarea politicii interne și externe a țării.
 

paternalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. paternalisme)

1. sistem social caracterizat prin predominanța celor mai vârstnici sau a unuia care deține o influență personală asupra grupului.
2. pretins interes pe care l-ar manifesta patronii sau conducătorii de fabrici față de bunăstarea muncitorilor, față de atmosfera din întreprindere, de relațiile interumane.
3. protecție, protejare, tutelare excesivă a propriului copil, motivată printr-o dragoste și grijă deosebite.
 

plebiscitarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (plebiscitar + -ism)

1. sistem politic care acordă poporului dreptul de a-și numi conducătorii.