Dictionar

fungivor; micofag; micetofag (animal)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fungivorus; mycetophagus
2. FR animal mycophage; animal fungivore; animal mycetophage
3. EN fungivore animal; mycetoophagous animal
4. DE myzetophag; Pilzfresser (Tier)
5. RU rрибопожирaтель; rрибоядный
6. HU micetofág (állat), gombaevő
 

albinos, -oasă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. albinos)

1. (om, animal) atins de albinism.
 

ambliop, -oapă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amblyope)

1. I. (med.) care este atins de ambliopie.
2. (despre un animal) care, având ochii foarte mici sau reduși, nu vede sau vede foarte puțin.
3. II. (med.) persoană afectată de ambliopie.
 

aromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aromate, lat. aromatum)

1. substanță care răspândește o aromă; mirodenie.
2. substanță odoriferantă aparținând în general regnului vegetal (mai rar regnului animal) și folosită în medicină, în parfumerie și mai ales la gătit ca ingredient sau condiment.
 

bicefal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bicéphale)

1. (despre un făt, un animal) cu două capete.
2. (fig.) cu doi conducători.
 

biped, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipède, lat. bipes, -edis)

1. adj., s. m. f. (animal) cu două picioare.
2. s. n. pereche de picioare la animalele patrupede.
 

carnasier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.f.  
Etimologie: (fr. carnassier)

1. I., II. (animal) care se hrănește (aproape) exclusiv cu carne; carnivor.
2. III. fiecare dintre măselele mari (molari ascuțiți) ale unor animale carnivore.