Dictionar

-ADELF

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. adelphos „frate”)

1. „frate, stamină; concrescut, înfrățit”.
 

-GRIF

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -griphe, cf. gr. griphos „ghicitoare, enigmă”)

1. „enigmă”.
 

-MORF

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. morphe „formă, aspect”)

1. „cu aspect de, în formă de”.
 

-SCAF

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. skaphe „barcă”)

1. „ambarcație, submersibil”.
 

-TAF

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. taphos „mormânt”)

1. „mormânt”.
 

-TROF

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. trophe „hrană, mâncare”)

1. „care hrănește, nutritiv”.
 

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.
 

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.