Dictionar

ecogeografic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT oecogeographicus
2. FR écogéographique
3. EN ecogeographical
4. DE ökogeographisch
5. RU экоrеоrрaфический
6. HU ökogeográfia, környezetföldrajz
 

grafic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)

1. adj. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri.
2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație.
3. arte ~e = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate.
4. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă.
5. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic.
 

grafician, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (grafic + -ian)

1. cel care practică artele grafice.
 

muzical-coregrafic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (muzical + coregrafic)

1. (spectacol) de muzică și dans.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

accelerograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accélérographe)

1. aparat care măsoară accelerația unei mișcări și o înregistrează grafic; accelerometru înregistrator.
 

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii.
2. semn grafic care indică această intonație.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanță.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
 

accentuație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accentuation)

1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
 

accidențe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Akzidenzen)

1. lucrări tipografice mărunte și variate (afișe, invitații, programe etc.).
 

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.