paranteză
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. parenthèse)
Etimologie: (fr. parenthèse)
1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși.
2. (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil.
3. (fig.) digresiune.