OK
X
coleoptere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coléoptères)
1.
pl.
ordin
de
insecte
cu
șase
picioare
și
patru
aripi,
două,
întărite,
acoperindu-le
pe
celelalte
două,
subțiri,
membranoase.
coptologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Koptologie)
1.
studiu
al
limbii
copte.
2.
știință
care
studiază
istoria
bisericii
copte
din
Egipt,
limba
și
arta
copților,
acoperind
de
obicei
perioadele
post-faraonice
și
antice.
pavilion
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. pavillion, germ. Pavillion)
1.
mică
construcție
izolată,
într-o
grădină,
într-un
parc
etc.;
chioșc.
2.
corp
de
clădire
care
face
parte
dintr-un
ansamblu
de
construcții
(la
spitale,
cazărmi,
în
stațiunile
balneoclimaterice).
3.
suprafață
rezervată,
în
cadrul
unui
târg
sau
unei
expoziții
internaționale,
prezentării
exponatelor.
4.
drapel
care
poartă
semnele
distinctive
ale
unui
stat.
5.
steag
de
pânză,
de
forme
și
culori
diferite,
care
indică
apartenența
unei
nave
la
o
anumită
țară.
6.
partea
în
formă
de
cornet
a
unui
receptor
telefonic.
7.
partea
în
formă
de
pâlnie
a
instrumentelor
de
suflat.
8.
cornet
acustic.
9.
partea
exterioară,
cartilaginoasă,
a
urechii.
10.
partea
terminală,
în
formă
de
pâlnie,
a
trompelor
uterine.
11.
(herald.)
ornament
al
unei
steme,
în
formă
de
cort,
deasupra
mantoului
și
acoperind
armoariile
unui
suveran.
văl
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. velum)
1.
bucată
de
pânză
fină
și
transparentă
cu
care-și
acoperă
femeile
capul.
2.
șal,
broboadă.
3.
a(-și)
lua
~ul
=
a
se
călugări.
4.
~ul
palatului
=
membrana
care
desparte
cavitatea
bucală
de
cea
nazală,
acoperind
cerul
gurii.
închide
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. includere)
1.
tr.
a
mișca
(din
balamale)
o
ușă,
o
fereastră,
un
capac
etc.,
astfel
încât
să
acopere
o
deschizătură
corespunzătoare.
2.
a
încuia
(cu
cheia,
cu
zăvorul);
a
zăvorî.
3.
(cu
privire
la
spații
sau
încăperi)
a
acoperi,
a
astupa
deschizătura.
4.
(cu
privire
la
instituții,
întreprinderi,
localuri)
a
întrerupe
activitatea
(periodic,
potrivit
orariului
stabilit);
p.
ext.
a
înceta
activitatea,
a
desființa.
5.
a
încheia
o
activitate,
a-i
pune
capăt.
6.
(cu
privire
la
ființe)
a
așeza
într-un
spațiu
închis,
a
izola
de
lume,
a
răpi
(cuiva)
libertatea.
7.
(cu
privire
la
locuri,
terenuri,
curți)
a
îngrădi,
a
împrejmui
(spre
a
delimita
sau
spre
a
opri
accesul).
8.
(cu
privire
la
căi
de
comunicație)
a
pune
un
obstacol
(care
oprește
trecerea);
a
bara.
9.
fig.
a
cuprinde,
a
conține.
10.
refl.
(despre
răni)
a
se
cicatriza.
11.
a
se
retrage,
a
se
izola.
12.
a
se
înfunda.
13.
(despre
cer,
p.
ext.
despre
vreme)
a
se
întuneca,
a
se
înnora.
14.
(despre
obiecte
colorate)
a
căpăta
o
nuanță
mai
întunecată.
15.
a
~
cu
cheia
(sau
cu
lacătul)
=
a
încuia.
16.
a
~
cartea
(sau
caietul)
=
a
împreuna
toate
foile
unei
cărți
(sau
ale
unui
caiet)
într-un
singur
tot.
17.
a
~
paranteza
=
a
pune,
în
scris,
partea
a
doua
a
semnului
parantezei,
la
locul
cuvenit;
fig.
a
termina
o
digresiune
introdusă
în
cursul
unei
vorbiri
sau
al
unei
scrieri.
18.
a
~
gura
=
a
apropia
buzele
și
fălcile
una
de
alta.
19.
a
~
cuiva
gura
=
a
face
pe
cineva
să
tacă,
a
pune
capăt
obiecțiilor
sau
protestelor
cuiva.
20.
a
~
ochii
=
a)
a
coborî
pleoapele
acoperind
globii
ochilor;
b)
a
se
preface
că
nu
observă,
a
trece
cu
vederea,
a
admite
compromisuri;
c)
(mai
ales
în
construcții
negative)
a
dormi;
d)
a
muri.
21.
a
~
(cuiva)
ochii
=
a
fi
lângă
cineva
în
ceasul
morții,
a-i
da
(cuiva)
ultimele
îngrijiri.
22.
(refl.)
a
i
se
~
(cuiva)
ochii
=
a-i
fi
(cuiva)
tare
somn,
a
cădea
de
somn.
astupa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. asstuppare)
1.
tr.
a
închide,
a
acoperi,
a
înfunda
o
gaură,
o
deschizătură
etc.,
a
face
să
nu
se
mai
vadă
(acoperind).
2.
a
închide,
a
bara
o
intrare,
o
deschizătură;
a
face
inaccesibil
sau
impracticabil
un
drum.
3.
a
acoperi,
a
înveli.
4.
(zgomote,
melodii,
sunete
etc.)
a
face
să
nu
se
audă,
depășind
în
intensitate;
a
acoperi.
5.
fig.
(urme)
a
face
să
dispară.
6.
(fam.)
a
~
găuri
=
a
reuși
să
realizeze
unele
lucruri
strict
necesare;
a
plăti
(din)
datorii.
7.
a-și
~
urechile
=
a
nu
voi
să
audă,
să
cunoască
ceva.
8.
a-i
~
cuiva
ochii
=
a
nu
lăsa
pe
cineva
să
vadă
realitatea.
9.
intr.
(despre
șanțuri,
conducte
etc.)
a
se
închide
prin
depuneri
(de
noroi,
de
nisip
etc.);
a
se
înfunda.