izola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/isoler)

1. tr. a despărți, a separa.
2. a împiedica trecerea unei forme de energie în alta, sau a unor substanțe dintr-un mediu (sau corp) în altul cu ajutorul unei materii izolante.
3. refl. (despre oameni) a se îndepărta de viața socială.

autoizola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + izola)

1. refl. a se izola de bunăvoie.

dezizola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. désisoler)

1. a înlătura o (stare de) izolație; a reintegra.
2. a înlătura un izolator electric.
3. (antonim) a izola.

hidroizola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (hidro- + izola)

1. a izola pentru a împiedica sau reduce infiltrarea sau orice altă acțiune a apei asupra unei construcții.

izolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. isolant)

1. adj., s. m. (material) cu ajutorul căruia se poate realiza o izolare electrică, fonică, termică, hidrofugă etc.
2. adj. limbă ~ă = limbă lipsită de structură morfologică, în care raporturile gramaticale se exprimă prin topică, prin intonație și prin numeroase cuvinte auxiliare.

izolare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (izola)

1. acțiunea de a izola.
2. măsură profilactică prin care se interzice unui bolnav contagios contactul cu alte persoane.
3. (biol.) ~ geografică = separare a unei populații, a unei flore sau faune, prin bariere naturale în teritorii limitate, în scopul diversificării speciilor.

izolație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isolation)

1. strat izolant între două medii sau sisteme fizice.

abstrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

1. tr. a efectua o abstractizare.
2. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare.

aliena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat.
3. a înnebuni.

analitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.
3. care utilizează calculul algebric și infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.

ansamblu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ensemble)

1. tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate; totalitate.
2. colectiv artistic al unui teatru.
3. grup de muzicieni care cântă împreună; formație.
4. piesă muzicală pentru o astfel de formație.

atex

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (nume comercial)

1. material termo- și fonoizolant, fabricat din fibre de lemn.

atomar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. atomar)

1. constituit de atomi izolați; referitor la asemenea atomi.