OK
X
împreunare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (împreuna)
1.
acțiunea
de
a
(se)
împreuna
și
rezultatul
ei.
2.
unire.
3.
(învechit)
întâlnire,
adunare.
4.
împerechere
(a
două
ființe
de
sex
opus).
5.
(înv.)
împreunătură.
împreunat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (vb. împreuna)
1.
îmbinat,
reunit,
unit,
strâns
la
un
loc.
2.
care
săvârșește
actul
sexual.
3.
care
s-a
întâlnit
cu
cineva.
4.
(înv)
întâmpinat.
împreunat; reunit
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
adjunctus
2.
FR
rattaché;
connexé
3.
EN
jointed;
united
4.
DE
verbunden;
hingehörig
5.
RU
связaнный;
соединённый
6.
HU
hozzácsatolt;
egyesített
act
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)
1.
manifestare
a
unei
activități;
acțiune,
faptă.
2.
a
face
~
de
prezență
=
a
apărea
undeva,
obligat
sau
din
politețe.
3.
document,
înscris
oficial.
4.
~
de
acuzare
=
concluzie
scrisă
asupra
anchetării
unei
cauze
penale,
bază
la
dezbaterile
unui
proces.
5.
diviziune
a
unei
opere
dramatice.
6.
~
sexual
=
împreunare
sexuală
între
doi
indivizi;
contact
sexual.
acupla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accoupler)
1.
(tr.)
a
uni
două
lucruri
împreună;
a
cupla.
2.
(tr.,
refl.)
(despre
animale)
a
pune
împreună
masculul
și
femela
astfel
încât
să
se
reproducă;
a
(se)
împerechea.
3.
(refl.)
(despre
oameni)
a
avea
relații
sexuale;
(fig.;
despre
oameni)
a
forma
un
cuplu,
o
pereche.
acuplaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. accouplage)
1.
acțiunea
de
cuplare,
de
a
face
două
mecanisme,
două
motoare
să
lucreze
împreună;
acuplare,
cuplaj.
2.
organ
de
mașină
servind
la
stabilirea
unei
legături
elastice
sau
la
înmagazinarea
unei
energii
mecanice.
aglutinare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (aglutina)
1.
acțiunea
de
a
se
aglutina.
2.
alipire,
împreunare
prin
alipire.
3.
aglomerare
a
bacteriilor,
a
hematiilor
și
a
altor
celule.
4.
(lingv.)
alipire
și
a
unei
particule
sau
unui
afix
la
un
cuvânt
ori
a
unui
cuvânt
la
alt
cuvânt.
alia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. allier)
1.
refl.
a
se
uni
printr-un
tratat
de
alianță.
2.
a
se
alătura
unei
idei.
3.
a
se
înrudi
prin
căsătorie.
4.
tr.
a
topi
împreună
anumite
metale
(cu
metaloizi),
pentru
un
aliaj.
AMBI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. ambo „doi, amândoi”)
1.
„amândoi,
împreună,
dublu”.