Dictionar

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.
 

alosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allosyndèse)

1. împerechere în meioză a unor cromozomi de la părinți diferiți.
 

autosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autosyndèse)

1. împerechere în meioză a cromozomilor de aceeași origine paternală.
 

cariogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryogamie)

1. fuziune, prin împerechere cromozomică, a nucleilor mascul și femel, în fecundație.
 

conjugare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (conjuga)

1. acțiunea de a (se) conjuga.
2. flexiunea verbului.
3. fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului.
4. îmbinare, unire.
5. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul.
6. împerechere a cromozomilor în cursul meiozei.
 

copulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copulation, lat. copulatio)

1. împerechere; act sexual; coit.