Dictionar

mascul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. masculus, it. masculo)

1. s. m. individ de sex bărbătesc.
2. (depr.) bărbat (viril).
3. adj. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin.
 

androgamet; gamet mascul

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT androgameta
2. FR androgamète
3. EN androgamete
4. DE Androgamet
5. RU aндроraметa
6. HU androgaméta; hímgaméta, hímivarsejt
 

mascul; masculine

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mas; masculinus; masculus
2. FR mâle; masculin
3. EN male
4. DE männlich
5. RU мужской
6. HU hím, porzós
 

masculin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. masculin, lat. masculinus)

1. de mascul; propriu bărbatului, bărbătesc.
2. gen ~ (și s. n.) = gen gramatical care cuprinde nume de ființe sau de lucruri de sex bărbătesc.
3. (despre rime) cu accent pe ultima silabă.
 

masculinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. masculinisme)

1. stare a unei femei sau femele care prezintă unele caractere sexuale secundare bărbătești.
 

masculinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. masculinité)

1. ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului masculin; virilitate.
 

masculiniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. masculiniser)

1. tr., refl. a da, a căpăta trăsături masculine; a (se) viriliza.
2. tr. a transforma un substantiv feminin într-unul masculin.
 

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
 

agnat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agnat, lat. agnatus)

1. rudă a cărei relație este urmărită numai prin bărbații membri ai familiei.
2. rudă de sex masculin din partea tatălui.
 

agnatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agnatique)

1. referitor la agnați.
2. (ist.) normă ~ă = normă potrivit căreia demnitățile dinastice nu reveneau moștenitorilor direcți, ci numai rudelor masculine celor mai în vârstă.
 

alelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allélogène)

1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.
 

amfitochie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphitokie)

1. formă de partenogeneză în care din ovulul fecundat rezultă indivizi masculi sau femeli.
 

-ANDRIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. aner, andros „bărbat”)

1. „stamină, organe sexuale mascule”.