Dictionar

partenogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parthénogenèse)

1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale.
2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat.
 

partenogeneză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT parthenogenesis
2. FR parthénogenèse
3. EN parthenogenesis
4. DE parthenogenese; jungfernzeugung; jungfernfrüchtigkeit
5. RU пaртеноrенез
6. HU parthenogenezis, szűznemzés
 

agamogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamogenèse)

1. reproducere asexuată; agamogonie.
2. reproducere fără proces sexual (ex. partenogeneză).
 

amfitochie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphitokie)

1. formă de partenogeneză în care din ovulul fecundat rezultă indivizi masculi sau femeli.
 

azigot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azygote)

1. zigot haploid rezultat prin partenogeneză.
 

partenogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parthénogénétique)

1. referitor la partenogeneză.
 

pseudofecundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. pseudo-fécondation)

1. partenogeneză în care polenul nu intervine decât ca excitant al țesuturilor ovulare.