proces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. procès, lat. processus, it. processo)

1. mers, evoluție, desfășurare (a unui fenomen, eveniment etc.).
2. prefacere, transformare progresivă.
3. activitate desfășurată de organele judiciare în legătură cu soluționarea unei cauze.
4. pricină supusă spre soluționare unei instanțe judecătorești.
5. ~ -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință.

proces-verbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. procès-verbal)

1. document întocmit de o autoritate competentă și care constată un fapt, un delict, o contravenție etc.
2. raportul a ceea ce a fost spus sau făcut într-o ședință, întrunire sau circumstanță oficială.

procesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. process)

1. a prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor.

procesare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. procesa, I. cf. engl. word processing)

1. acțiunea de a procesa.
2. (industrie) operațiune la care este supus un produs pentru a-l transforma.
3. (tehn.) acțiunea de a acționa asupra unei substanțe (sau produs) pentru a o modifica și a o adapta la o anumită utilizare.
4. (inform.) ~a automată a datelor = toate operațiunile efectuate prin mijloace automate, referitoare la colectarea, înregistrarea, prelucrarea, modificarea, conservarea, distrugerea, editarea datelor și, în general, utilizarea acestora.
5. I. ~ (de) text = toate procedeele și tehnicile utilizate pentru a prelucra cuvintele care alcătuiesc un text (introducere, corectare, salvare, imprimare etc.); metodă computerizată pentru compunerea, corectarea, editarea textelor etc.

procesator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (procesa + -tor)

1. participant implicat în industria prelucrătoare, în special în industria alimentară.
2. ~ de plăți = sistem format dintr-un set de instrumente, proceduri bancare și sisteme interbancare de transfer de fonduri, destinat asigurării circulației banilor.

procesional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. processionnel)

1. care îmbracă diverse aspecte succesive.

procesionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. processionnaire)

1. referitor la procesiune.
2. (despre omizi) care merg în cârd.

abiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
3. (antonim) biogen.

abiotrofie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

abraziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrasion, lat. abrasio)

1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

abstracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. abstraction, lat. abstractio)

1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
2. abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.