abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.

colmataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colmatage)

1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.
2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.
3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.
4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.
5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.

elitrocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. élytrocèle)

1. (med.) hernie a fundului de sac Douglas care se interpune în septul recto-vaginal; hernie vaginală.

geooceanografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. géoocéanographie)

1. disciplină oceanografică care studiază evoluția fundului oceanului și a zonelor de coastă; geologie marină.

limivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. limivore)

1. (despre animale acvatice) care se hrănește cu resturi organice conținute în mâlul de pe fundul apelor; care ingerează sedimentele fundului marin (sau lacustru) pentru a extrage particulele organice; pelofag.
2. (despre microorganisme) care trăiește în vasele sangvine ale unui animal, hrănindu-se cu conținutul lor.