deghizament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déguisement)

1. acțiunea de a (se) deghiza și rezultatul ei; deghizare.
2. acțiunea de a se îmbrăca în așa fel încât să devină de nerecunoscut.
3. (fig) prezentare sub o altă formă, artificiu de a ascunde adevărul.
4. (var.) (înv.) deghizământ.

îngrămădit

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. îngrămădi)

1. adunat laolaltă în număr foarte mare.
2. înghesuit.
3. (fam; d. oameni) prost, nepriceput.
4. așezat în formă de grămadă.
5. (fig) copleșit de probleme.

legătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. ligatura)

1. legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune.
2. spec. mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură.
3. conectare a mai multor elemente de circuit electric.
4. unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etc.
5. forță de ~ = forță care leagă între ei atomii unei molecule.
6. energie de ~ = energie eliberată la formarea unui sistem material.
7. mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.).
8. piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva.
9. basma.
10. (înv.) cravată.
11. fașă, bandaj.
12. coperțile și cotorul în care se fixează filele unei cărți, ale unui caiet etc.
13. grup de obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi.
14. relație între fenomene, persoane, colectivități etc.
15. relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie.
16. (mai ales la pl.) relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți.
17. contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc.
18. agent de ~ = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc.
19. om de ~ = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc.
20. (înv.) acord, înțelegere, convenție.
21. concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări.
22. (în loc. prep.) în ~ cu... = referitor la...
23. (fig) întărire.

legare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. lega)

1. legat.
2. unire strânsă a capetelor unor fire, fâșii, funii dintr-o țesătură etc. printr-un nod sau cu un ochi, fundă etc. pentru a forma un întreg; înnodare, înnădire, legat.
3. înnodare a șireturilor, nojițelor etc. pentru a încheia sau a fixa încălțămintea pe picior.
4. strângere pe picior a opincilor, a obielelor cu ajutorul nojițelor.
5. executare a unor noduri, ochiuri de împletitură sau de plasă; înnodare, legat.
6. trecere în jurul gâtului cuiva a cravatei, pe sub gulerul cămășii, fixându-se în față capetele printr-un nod special executat.
7. (pex) purtare a cravatei după o anumită modă.
8. punere și înnodare a unor bani, obiecte de valoare într-un colț de batistă, basma, ștergar, etc. pentru a-i păstra sau a-i lua cu sine.
9. prindere prin înnodare de ceva a unor fire, ștergare, năframe etc. de o culoare cu o anumită semnificație pentru a aminti de ceva sau ca semn a ceva.
10. împreunare a cozilor femeilor prin înfășurare în jurul capului ori prin petrecerea acestora peste cap dintr-o parte în alta.
11. așezare a unor obiecte, materii etc. într-o învelitoare, într-un sac, într-o pungă etc. care se strânge la gură sau la margini.
12. obturare a nervilor, a canalelor unor glande, a cordonului ombilical prin strangulare.
13. împachetare prin înfășurare și prindere cu panglici sau sfori a unor documente vechi, pergamente, teancuri de foi, cutii, pachete etc. pentru a fi transportate sau pentru a nu se deteriora.
14. (reg) acțiune prin care se petrec funii prinse printr-un drug de-a lungul sau de-a latul carului încărcat cu paie etc. pentru a le presa și a le ține strâns.
15. (spc; înv) aplicare a peceții pe un document, pe o scrisoare etc. pentru a o sigila.
16. luare și punere laolaltă a firelor de grâu, de cânepă sau a nuielelor, vreascurilor etc., strânse cu ajutorul unei chite etc. astfel încât să nu se risipească, să nu se sfărâme, să fie ușor manipulate.
17. strângere a părului de pe cap cu ajutorul unei panglici etc. pentru a nu se împrăștia în dezordine, apoperind ochii.
18. strângere a îmbrăcăminții sau a unor părți ale acesteia pe lângă corp, prin înnodare sau prin împreunarea capetelor, a marginilor etc. ori cu ajutorul unui cordon, al unui brâu etc. pentru a nu sta neglijent.
19. (rar) strângere a pânzelor corăbiilor.
20. consolidare a unor uși, a unor obloane, a unor porți etc. prin aplicarea unor drugi, a unei șine etc. pentru a mări rezistența ori soliditatea; ferecare, legat.
21. strângere a unor butoaie, lăzi etc. cu șine sau cercuri de fier pentru a le spori rezistența.
22. întărire a roților de lemn ale unor vehicule prin aplicarea unei șine peste obezi.
23. îmbrăcare în fier a caroseriei unei căruțe, a unui car etc.
24. îmbrăcare prin acoperire parțială sau totală a unor piese de mobilier, a unor pergamente sau acte de preț cu piele, cu catifea etc. pentru a le proteja sau pentru a le înfrumuseța.
25. operație de prindere a foilor unor cărți, una de alta, prin coasere sau lipire și de punere de scoarțe; broșare, cartonare, legat, (reg.) compactare.
26. (re)compunere a unor obiecte dezmembrate sau a unor piese detașabile ale unui obiect prin strângerea lor cu o funie, o lamă metalică, sârmă etc.
27. fixare într-un loc a unor obiecte de mărime sau de greutate mică sau unul de altul cu ajutorul unui lanț, al unei frânghii etc. pentru a nu se desprinde, pentru a nu cădea sau pentru a rămâne în poziția sau în locul dorit.
28. (îvp; spc) construire a unei plute.
29. fixare în toc sau în legătoare a unor părți detașabile ale unor obiecte precum condeiul, coasa etc. pentru a putea fi utilizate sau pentru a nu le pierde.
30. (spc) fixare a lăstarilor de viță-de-vie ori a unor plante agățătoare pe araci; arăcire, legat.
31. (urmat de: „de”, „la”) fixare a unor ambarcațiuni prin parâme; ancorare, acostare.
32. (îvr.) întindere a pânzelor unor corăbii.
33. fixare a unor ustensile, aparate de mici dimensiuni, greutăți de o parte a corpului uman cu o funie, cu o curea, cu un lănțișor etc. pentru a fi ușor de purtat sau de folosit.
34. (fig) îmbinare de cuvinte, sunete în conformitate cu normele specifice unei limbi, pentru a vorbi sau a citi cursiv.
35. (fig) formulare și combinare de fraze sau propoziții pentru a exprima ceva.
36. (fig) formare a activităților psihice, fizice umane.
37. (îvr) degajare a căldurii.
38. unire a orașelor, a locurilor etc. aflate la o oarecare distanță unele de altele prin căi de comunicații, poduri etc.
39. unire prin alăturare sau prin strângere a unor obiecte perechi, a unor piese formate din două părți identice cu ajutorul unui șiret, lănțișor etc.
40. unire a unor pari, a unor stâlpi etc. pentru a îngrădi sau a împrejmui ceva.
41. împreunare cu ajutorul cuielor sau prin încastrare a unor grinzi, bârne etc. folosite în construcție.
42. asamblare a părților componente ale unor piese din structura unor unelte agricole.
43. îmbinare a sprâncenelor, a unor linii ornamentale sau geometrice.
44. (re)facere a conexiunii dintre vasele sanguine, dintre nervi, oase, țesuturi etc.
45. (med) suturare.
46. (înv) încleiere.
47. acrire a laptelui.
48. (teh) realizare a unei conexiuni între un element al unui conductor sau a unei anumite piese și a unor anumite ansambluri ale unui sistem electric, electronic sau de alt tip și o sursă de alimentare; conectare, cuplare, racordare.
49. (teh; spc) instalare a unor aparate și dispozitive necesare conectării la rețea a unei mașini, a unui aparat etc.
50. fixare într-un ansamblu omogen și de o mare soliditate a unor blocuri de piatră de construcție, pereți etc.; înțepenire, încastrare.
51. combinare a unor atomi, a unor substanțe chimice sau alimente în stare fluidă.
52. unire a cuvintelor prin cratimă.
53. nemarcare grafică, prin spații albe, a unităților unui enunț.
54. relație existentă între propoziții sau între elementele unei propoziții.
55. unire în chip armonios a accentului silabic, a sunetelor sau a secvențelor muzicale; armonizare.
56. punere în consonanță a accentului silabic, a sunetelor sau a secvențelor muzicale cu...
57. structurare a cuvintelor, a ideilor, a secvențelor narative în mod logic, coerent.
58. (fig) unire a oamenilor, a inimilor sau sufletelor acestora.
59. (fig) adunare în aceeași parte sau în același loc a unor oameni.
60. grupare a unor lucruri, fenomene, creații sau părți, aspecte ale acestora pe baza unor însușiri comune ori pe baza unor aprecieri, considerații etc.
61. situare în același plan sau în același sistem a unor regiuni geografice sau istorice.
62. (îvp) relație de prietenie.
63. stabilire a unei relații de prietenie, de rudenie etc.
64. stabilire a unor relații diplomatice, politice, unilaterale etc. între primari, conducători, state etc.
65. unire a unor oameni, familii, colectivități în jurul aceluiași ideal.
66. asociere a unor oameni, familii, colectivități într-un anumit scop.
67. înfrățire a unor neamuri, așezăminte.
68. (rar) asemănare a unor personalități creatoare pe baza afinităților de creație.
69. atașare a cuiva de ceva sau de cineva.
70. atracție față de ceva sau de cineva.
71. (îs) ~ la pământ stabilire a unei legături electrice între un conductor electric și pământ.
72. (înv; îs) ~ de glie limitare a drepturilor social-economice și politice prin aservire; înrobire.
73. atașare a cuiva de locul de muncă, de rangul deținut sau de oamenii de care depind acestea.
74. (înv) urmărire în mod deosebit a ceva.
75. (fam) provocare la vorbă, la ceartă, la bătaie etc. prin cuvinte, gesturi, atitudini etc. sfidătoare sau violente; agasare, (înv.) alegare, persecutare, (îrg.) enervare, plictisire, săcâire, supărare, zădărâre.
76. (îvp) adeverire a blestemelor, a vrăjilor.
77. acostare a unei persoane de sex opus cu intenția de a o seduce sau a abuza sexual de ea.
78. folosire a ceva drept pretext pentru a face scandal, a se răzbuna etc.
79. (îvr) revendicare a ceva la care nu are dreptul cineva.
80. punere în relație a două sau mai multe fenomene, procese, obiecte aparent disparate; corelare, raportare, interrelaționare.
81. determinare a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.
82. condiționare a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.
83. asociere a unor activități, procese, fenomene etc. raportate la condițiile, cauzele apariției, ale manifestării sau funcționării lor sau raportate la consecințele, finalitatea lor.
84. desprindere a ceva pe cale de consecință.
85. imobilizare a cuiva cu ajutorul funiilor, al cătușelor etc.
86. (pex) capturare.
87. (fig; înv) întemnițare.
88. (fig; înv) robie.
89. (înv) imobilizare a unor condamnați prin fixarea cu diverse legături, de unul sau de doi stâlpi, de cozile a două cămile, de vârfurile a doi copaci, etc. pentru a-i pedepsi, pentru a-i supune la cazne sau pentru a-i ucide; torturare, țintuire, schingiuire.
90. (fig) împiedicare.
91. (înv) împiedicare a mișcării unei roți.
92. fixare a unor animale domestice, rar, a unor păsări printr-un lanț, funie etc. petrecută pe după o parte a corpului, pentru a le mâna în direcția dorită ori pentru a le împiedica să fugă; înhămare, înjugare.
93. (pop) prindere a peștilor în undiță, în năvod.
94. obligare prin jurământ.
95. obligare la îndeplinirea sau la respectarea condițiilor sau termenilor unui contract, unei convenții etc.
96. (pop; îs) ~rea călușarilor = înrolare a tinerilor pentru ceremonia călușarilor, însoțiță de depunerea unui jurământ.
97. jurăminte sau promisiuni solemne reciproce pe care le fac mirii în fața altarului în timpul celebrării cununiei religioase.
98. (spc; pop) chezășire.
99. (înv) instituire a unor dări, impozite, legi, dispoziții etc.
100. (bis; îvp) instituire, prin hotărâre sinodală, a zilelor de sărbătorire a unui sfânt și a zilelor sau a perioadelor de timp în care creștinii sunt datori să postească.
101. (pop) interdicție.
102. (înv) anulare a unei dări, a unui impozit etc. printr-o lege, un amendament etc.
103. (bis; îoc dezlegare) interzicere de la anumite fapte, conduite etc. prin anumite reguli, canoane etc.
104. (bis; pex; îoc dezlegare) neiertare a abaterilor de la canoanele instituite și (sau) a oamenilor care se fac vinovați de ele.
105. (fig; pop) vrăjire de ceva a cuiva.
106. (fig; pop) eliberare de o vrajă a cuiva.
107. (îvp) oprire de la ceva.
108. (îvp) anulare a unei acțiuni sau a efectelor ei.
109. (îvp) fermecare a bărbatului, în urma căreia acesta devine impotent.
110. împiedicare, prin farmece, a unirii sexuale dintre miri.
111. acțiune prin care ploaia, vântul, furtuna sunt abătute asupra unui anumit ținut.
112. (îvr) îndepărtare prin farmece a ploii, vântului, furtunii.
113. (pop) situare a unor bani, comori etc. sub puterea unui blestem, a unei interdicții etc.
114. acoperire, de obicei prin înfășurare a unei părți a corpului cu ajutorul unei bucăți de pânză, a unei năframe etc. pentru a proteja.
115. (spc) acoperire a gurii, a ochilor cuiva pentru a-l împiedica să vorbească, să vadă.
116. îmbrobodire.
117. (pop) acoperire cu un văl, cu o basma etc. a capului miresei în cadrul ceremoniei de nuntă, în semn de trecere a acesteia în rândul nevestelor.
118. (reg) acoperire a vârfului unor stoguri, a unor clăi, a unor căpițe de fân sau de paie etc. cu ceva pentru a le proteja de umezeală, de vânt etc.
119. (îvp) bandajare.
120. (pop) alinare a unei dureri sufletești.
121. (îvp) moment de fructificație a plantelor de cultură sau a florilor acestora.
122. (îvp) creștere a unor tulpini secundare pe pomii altoiți.
123. îngroșare a dulcețurilor.
124. închegare a laptelui, a zerului etc.
125. (rar) solidificare a anumitor compuși chimici în prezența unui reactiv.
126. (pop) întărire.

întărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
2. (înv.) întăritură.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
9. creștere a forței cuiva.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
17. (reg) unire a stupilor.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.

jertfire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. jertfi)

1. acțiunea de a (se) jertfi; jertfă, sacrificiu.
2. (fig) consacrare.
3. (înv.) omorâre.