substantiv

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj.  
Etimologie: (fr. substantif, lat. substantivum)

1. I. (gram.) parte de vorbire flexibilă care denumește ființe, lucruri, noțiuni abstracte etc.
2. (gram.) cuvânt care desemnează substanța oamenilor, animalelor, lucrurilor, dar și ideilor, sentimentelor, calităților, acțiunilor etc. la care face referire discursul; cuvânt folosit pentru a desemna o persoană sau un lucru.
3. II. (despre coloranți) care poate fi fixat direct pe fibre textile fără intervenția unui mordant.
4. (înv.) privitor la substanță; care exprimă substanță, substanțial.

substantiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. substantiver)

1. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza.

substantival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. substantival)

1. care ține de substantiv.
2. cu valoare de substantiv.
3. (adv.) cu funcție de substantiv.

substantivat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. substantiva)

1. (gramatică) care este întrebuințat cu valoare de substantiv, care a devenit substantiv; substantivizat.

substantivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. substantivité)

1. (lingvistică) faptul de a fi substantiv.
2. (chimie) proprietate a unor coloranți de a se fixa direct pe fibrele textile, fără intermediul unui mordant; afinitate a coloranților substantivi.

substantiviza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (engl. substantivize)

1. a face un cuvânt (diferit de substantiv) să joace rolul gramatical al unui substantiv într-o propoziție; a (se) substantiva.

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

adjectiv

Parte de vorbire:  I. s.n., II. adj.  
Etimologie: (lat. adiectivum, fr. adjectif)

1. I. (gram.) parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însușire.
2. (gram.) cuvânt care se atașează unui substantiv pentru a-l califica sau determina.
3. (gram.) cuvânt care desemnează o calitate sau o proprietate a unei substanțe, spre deosebire de substantiv care desemnează substanța în sine.
4. II. (chimie) care se adaugă la ceva; care necesită un adaos.

adjectival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se așază între un substantiv articulat precedat de prepoziție.
3. (despre construcții gramaticale) cu valoare de adjectiv.

adverbializa

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. adverbialiser)

1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.