Rezultate principale (Valoare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valeur, lat. valor)
1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit.
2. judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica.
3. (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite.
5. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor.
6. (ec.) ~a mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni.
7. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc.
8. înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani.
9. rentabilitate, productivitate.
10. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură.
11. durata unei note muzicale sau a unei pauze.
12. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt.
13. (pict.) intensitate a unei culori.
Rezultate secundare (Valoare):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-valeur)
1. echivalent (bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-valeur)
1. lipsă de valoare; lucru fără valoare.
2. (fig.) om lipsit de valoare; nulitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. plus-value)
1. profit constituit din diferenţa între valoarea bunurilor produse şi ansamblul salariilor şi al amortizării.
2. excedent al încasărilor faţă de cheltuieli; beneficiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + valoare)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. survaleur)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Durchschnitt; Mittelwert
5. RU среднее (число) знaчение
6. HU középérték
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)
1. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală; aberaţie.
2. (în limbajul uzual) aberaţie, anomalie.
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. absolutiser)
1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.
2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)
1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)
1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.
2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influenţă.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care dă deţinătorului dividende.