Dictionar

Rezultate principale (Valoare):

Valoare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. valeur, lat. valor)

1. însușire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuințelor sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; însemnătate, preț, merit.

2. judecată de ~ = judecată care enunță o apreciere; a pune în ~ = a demonstra calitățile esențiale ale unei ființe, ale unui lucru etc.; a valorifica.

3. (concr.) ceea ce este important, valoros; om care întrunește calități deosebite.

4. eficiacitate, putere.

5. atribut al produselor-marfă, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumită trebuință sau sunt destinate schimbului, reprezentând munca socială necesară pentru producerea lor.

6. (ec.) ~a mărfii = muncă materializată în marfă, exprimând raporturi sociale între oameni.

7. mărime în bani reprezentând echivalentul prețului unei mărfi, al unui cec, al unei acțiuni etc.

8. înscris (cec, cambie, obligațiune) reprezentând un drept în bani.

9. rentabilitate, productivitate.

10. mărime matematică asociată unei mărimi fizice, după un anumit procedeu, care permite compararea mărimii cu altele de aceeași natură.

11. durata unei note muzicale sau a unei pauze.

12. sens sau nuanță de sens a unui cuvânt.

13. (pict.) intensitate a unei culori.


Rezultate secundare (Valoare):

Contravaloare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-valeur)

1. echivalent (bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori.


Nonvaloare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-valeur)

1. lipsă de valoare; lucru fără valoare.

2. (fig.) om lipsit de valoare; nulitate.


Plusvaloare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. plus-value)

1. profit constituit din diferenţa între valoarea bunurilor produse şi ansamblul salariilor şi al amortizării.

2. excedent al încasărilor faţă de cheltuieli; beneficiu.


Pseudovaloare

Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + valoare)

1. falsă, pretinsă valoare.


Supravaloare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. survaleur)

1. exces de valoare.


Valoare medie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT plus minusve

2. FR valeur moyenne

3. EN average

4. DE Durchschnitt; Mittelwert

5. RU среднее (число) знaчение

6. HU középérték


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acţiunea de a (se) abate.

2. încălcare a unor dispoziţii.

3. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată.

4. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată.


Aberanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. aberaţie.

2. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Absolutiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. absolutiser)

1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.

2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.


Acţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)

1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.

2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).

3. ceea ce arată un verb.

4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.

5. efect, influenţă.

6. proces.

7. cerere prin care se deschide un proces.

8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care deţinătorului dividende.


Adjectival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.

2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.

3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.