Mult; numeros

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT multus

2. FR plusieurs; beaucoup

3. EN many; much

4. DE viel

5. RU мноrочисленный

6. HU sok; számos, nagyszámú

---

MULTI-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. multi-, cf. lat. multi)

1. „mult”, „numeros”.

---

Multianual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (multi- + anual)

1. (despre plante) care trăiește câțiva ani înainte de a înflori; peren.

2. desfășurat pe mai mulți ani; care durează câțiva ani.

---

Multiarticulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. multiarticulé)

1. cu numeroase articulaţii.

2. (zool.) care este compus din multe articole.

---

Multiatlon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (multi- + gr. athlos)

1. probă sportivă care combină mai multe întreceri atletice.

---

Multiaxial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. multiaxial)

1. cu mai multe axe; implicând mai multe axe; pluriaxial.

---

Aberanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aberrance)

1. aberaţie.

2. caracteristică a unei mărimi care se îndepărtează cu mult de la valoarea nominală.

---

Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.

---

Abstractizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (abstractiza)

1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.

---

Accelera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accélérer, lat. accelerare)

1. tr. a imprima o acceleraţie, a iuţi, a grăbi din ce în ce mai mult.

2. refl. a deveni mai rapid.

---

Accelerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: ( accelera)

1. iuţit, grăbit (din ce în ce mai mult).

2. tren ~ (şi s. n.) tren cu viteză mai mare.

---

Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.

2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.

3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție să nu fie nici agramaticală, nici asemantică.

4. (antonim) inacceptabilitate.

---