OK
X
celebra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. célébrer, lat. celebrare)
1.
a
săvârși
solemn
un
act
important;
a
oficia.
2.
a
sărbători
(un
eveniment).
3.
a
proslăvi.
celebrant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. célébrant)
1.
preot
(catolic)
care
oficiază
serviciul
divin.
celebrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. célébration)
1.
acțiunea
de
a
celebra;
ceremonie
în
care
un
eveniment
important
din
viața
unui
grup,
unei
persoane
etc.
este
evidențiat,
sărbătorit;
celebrare.
2.
(var.)
celebrațiune.
celebrativ
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. celebrative)
1.
care
celebrează;
despre,
care
se
referă
la
sau
se
caracterizează
prin
celebrare
(sărbătoare);
făcut
pentru
a
sărbători
ceva
sau
cu
ocazia
unei
sărbători.
celebrator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (celebra + -tor)
1.
(persoană)
care
celebrează,
de
obicei
o
zi
sau
un
eveniment
semnificativ
sau
fericit.
celebritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. célébrité, lat. celebritas)
1.
însușirea
de
a
fi
celebru;
reputație
bine
stabilită;
renume,
faimă.
2.
om
celebru,
cu
mare
renume
și
prestigiu.
abațial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1.
care
aparține
unei
abații,
de
abație.
2.
care
constituie
un
element
al
unei
abații.
3.
biserică
~ă
=
biserica
principală
a
unei
abații.
4.
oraș
~
=
oraș
construit
în
jurul
unei
abații
celebre.
abstractizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abstractiza)
1.
operație
a
gândirii
constând
în
a
degaja
din
mulțimea
însușirilor
și
legăturilor
fenomenelor
și
obiectelor
pe
cele
fundamentale,
esențiale,
generale;
abstracție.
2.
trecere
de
la
concret
la
abstract.
3.
(antonim)
concretizare.
accelera
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accélérer, lat. accelerare)
1.
tr.
a
imprima
o
accelerație,
a
iuți,
a
grăbi
din
ce
în
ce
mai
mult.
2.
refl.
a
deveni
mai
rapid.
accelerando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. accelerando)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
din
ce
în
ce
mai
repede,
grăbind.
2.
indicație
de
tempo
care
cere
interpretului
accelerarea,
creșterea
mișcării;
incalzando.
accelerator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. accélérateur)
1.
adj.
care
accelerează.
2.
s.
n.
dispozitiv
prin
care
se
mărește
viteza,
turația
(unui
motor);
pedală
care
comandă
acest
dispozitiv.
3.
(cinem.)
procedeu
de
imprimare
a
unor
mișcări
de
desfășurare
lentă.
4.
instalație
complexă
care
imprimă
particulelor
elementare
viteze
foarte
mari.
5.
s.
m.
substanță
care
mărește
viteza
unei
reacții
chimice;
produs
destinat
a
reduce
durata
de
priză
și
de
întărire
a
betonului.
accelerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)
1.
creștere
a
vitezei
unui
corp
în
mișcare
în
unitatea
de
timp.
2.
~
gravitațională
=
accelerația
pe
care
o
au
corpurile
în
cădere
liberă.