Dictionar

lentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. lenta)

1. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități.
 

ambivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambivalence)

1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii.
 

bivalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bivalence)

1. proprietate a elementelor bivalente (1).
 

corpolență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corpulence, lat. corpulentia)

1. însușirea de a fi corpolent.
 

covalență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kovalenz, fr. covalence)

1. legătură chimică prin punerea în comun a unuia sau a mai multor electroni de către fiecare dintre atomii participanți la formarea unei molecule.
 

cverulență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. quérulence)

1. tendință patologică a cuiva spre revendicări nefondate, având convingerea de a fi nedreptățit.
2. trăsăturile caracteristice ale unui subiect cverulent.
 

echipolență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équipollence, lat. aequipollentia)

1. egalitate de forțe, de puteri.
2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență.
3. (mat.) relație între vectori echipolenți.
 

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.
 

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

adagietto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. adagietto, adagétto)

1. (muzică) mișcare care este mai puțin lentă decât adagio.
 

adecvație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adéquation, lat. adaequatio)

1. faptul, însușirea de a fi adecvat; echivalență.
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.