delira

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. délirer, lat. delirare)

1. a fi într-o stare de delir; a aiura.

liră 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lyre, lat., gr. lyra)

1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor.
2. (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice).
3. dispozitiv în formă de liră, care permite dilatarea unei conducte.
4. priză de curent la vehiculele cu tracțiune electrică.
5. element decorativ în formă de liră, în mobila Biedermeier.

liră 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. lira)

1. unitatea monetară a unor țări (Cipru, Egipt, Irlanda, Italia, Liban, Siria, Sudan, Turcia).

liră-harpă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. harpolyre)

1. instrument muzical de forma unei lire, cu trei brațe, având coarde montate ca la chitară pe fiecare braț.

lirat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lyré, lat. lyratus)

1. (despre frunze) în formă de liră, cu lobii inferiori mai mici în comparație cu lobul terminal.

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.

antipsihotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antipsychotique)

1. (medicament) care permite controlul halucinațiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.

barbiton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat., gr. barbiton)

1. instrument muzical asemănător cu lira, la vechii greci.

bubal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bubale)

1. antilopă africană mare, cu coarne în formă de liră.

burdon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourdon, it. bourdone)

1. procedeu primitiv de acompaniament constând din persistența unui sunet, susținut de voce sau de un instrument.
2. tub grav, fără găuri, care emite un singur sunet continuu, la cimpoi.
3. coardă gravă, de acompaniament, la lăută, liră etc.
4. registru de orgă cu timbru închis.

centezimă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. centésime, it. centesimo)

1. a suta parte dintr-o liră italiană; (prin ext.) a suta parte dintr-o unitate monetară; centimă, ban, para.
2. (finanțe) dobândă de unu la sută pe lună.