OK
X
delira
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. délirer, lat. delirare)
1.
a
fi
într-o
stare
de
delir;
a
aiura.
liră 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. lyre, lat., gr. lyra)
1.
instrument
muzical
rudimentar,
dintr-o
cutie
de
rezonanță,
două
brațe
în
formă
de
coarne
și
mai
multe
coarde
ciupite
cu
un
plectru,
cu
care
poeții
din
antichitate
își
acompaniau
recitarea
poemelor.
2.
(fig.)
simbol
al
talentului
poetic,
al
poeziei
(lirice).
3.
dispozitiv
în
formă
de
liră,
care
permite
dilatarea
unei
conducte.
4.
priză
de
curent
la
vehiculele
cu
tracțiune
electrică.
5.
element
decorativ
în
formă
de
liră,
în
mobila
Biedermeier.
liră 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. lira)
1.
unitatea
monetară
a
unor
țări
(Cipru,
Egipt,
Irlanda,
Italia,
Liban,
Siria,
Sudan,
Turcia).
liră-harpă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. harpolyre)
1.
instrument
muzical
de
forma
unei
lire,
cu
trei
brațe,
având
coarde
montate
ca
la
chitară
pe
fiecare
braț.
lirat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lyré, lat. lyratus)
1.
(despre
frunze)
în
formă
de
liră,
cu
lobii
inferiori
mai
mici
în
comparație
cu
lobul
terminal.
aed
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)
1.
(în
Grecia
antică)
poet-cântăreț
care
își
recita
propriile-i
versuri
în
acompaniament
de
liră.
2.
(prin
ext.)
scriitor
talentat.
antipsihotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antipsychotique)
1.
(medicament)
care
permite
controlul
halucinațiilor,
ideilor
delirante,
confuziei
mintale.
barbiton
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat., gr. barbiton)
1.
instrument
muzical
asemănător
cu
lira,
la
vechii
greci.
bubal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bubale)
1.
antilopă
africană
mare,
cu
coarne
în
formă
de
liră.
burdon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bourdon, it. bourdone)
1.
procedeu
primitiv
de
acompaniament
constând
din
persistența
unui
sunet,
susținut
de
voce
sau
de
un
instrument.
2.
tub
grav,
fără
găuri,
care
emite
un
singur
sunet
continuu,
la
cimpoi.
3.
coardă
gravă,
de
acompaniament,
la
lăută,
liră
etc.
4.
registru
de
orgă
cu
timbru
închis.
centezimă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. centésime, it. centesimo)
1.
a
suta
parte
dintr-o
liră
italiană;
(prin
ext.)
a
suta
parte
dintr-o
unitate
monetară;
centimă,
ban,
para.
2.
(finanțe)
dobândă
de
unu
la
sută
pe
lună.