OK
X
aeraulică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aéraulique)
1.
știință
care
studiază
scurgerea
gazelor
în
conducte.
aeraulician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aéraulicien)
1.
specialist
în
aeraulică,
știința
care
studiază
scurgerea
gazelor
în
conducte.
aerifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérifère)
1.
сarе
conține
sau
conduce
aerul;
aerofor.
2.
(zool.)
care
permite
circulatia
aerului,
oxigenului.
3.
(anat.)
conducte
~e
=
conducte
destinate
să
transporte
aerul
în
plămâni.
ambranșament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. embranchement)
1.
ramificație
secundară
a
unei
linii
ferate,
a
unei
conducte
de
canalizare
et
cetera;
branșament.
anemometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anémométrie)
1.
ansamblu
de
tehnici
pentru
măsurarea
vitezei
vântului,
a
fluidelor
gazoase
în
conducte
etc.
armătură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)
1.
ansamblu
de
bare
metalice
dintr-un
element
de
beton
armat.
2.
totalitatea
pieselor
metalice
ale
unor
instalații
alcătuite
din
țevi
sau
conducte.
3.
construcție
de
lemn,
de
zidărie
etc.
servind
la
întărirea
pereților
unei
galerii
subterane.
4.
fiecare
dintre
plăcile
conducătoare
ale
unui
condensator
electric.
5.
înveliș
metalic
protector
al
unui
cablu
electric.
6.
~
(bucală)
=
totalitatea
părților
care
formează
aparatul
bucal
al
insectelor,
crustaceelor.
7.
(fig.)
ceea
ce
susține,
servește
ca
bază
diferitelor
părți
ale
unui
tot;
osatură
(3),
schelet
(3).