Dictionar

 
 
 

abraziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
 

abrazor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru așchiere.