Dictionar

LIMBI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. limbus „panglică, cordeluță”)

1. „margine, limb”.
 

limbifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. limbifère)

1. (istorie naturală) prevăzut cu un limb.
 

limbist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (limbă + -ist)

1. (depr.) (persoană) care lingușește.
2. (depr.) (persoană) care are relații sexuale orale.
3. II. (înv.) specialist în lingvistică; lingvist.
 

ablativ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.
 

africanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. africaniste)

1. specialist în probleme, limbi sau etnologii africane; africanolog.
 

africanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Afrikanistik)

1. știință care se ocupă de studiul culturilor, literaturilor și limbilor africane; africanologie.
 

africanitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. africanité)

1. caracter specific culturii africane.
2. caracter african al unei culturi, limbi etc.
3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.
4. lumea, civilizația africană.
 

africanologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (african + -logie)

1. disciplină care studiază limbile și civilizațiile africane; africanistică.
 

afro-asiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afro-asiatique)

1. referitor la Africa și Asia.
2. (lingv.) se referă la familia de limbi vorbite în Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
3. compus din reprezentanți din Africa și Asia.
4. referitor la persoanele asiatice de origine africană.
5. referitor la persoanele africane de origine asiatică.
6. comun Africii și Asiei, din punct de vedere politic.