Dictionar

Rezultate principale (Specific):

Specific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT specificus

2. FR spécifique

3. EN specific

4. DE spezifisch; artlich

5. RU видовой; специфический

6. HU faji, fajlagos fajra jellemző


Rezultate secundare (Specific):

Infraspecific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT infraspecificus

2. FR infraspécifique

3. EN infraspecific

4. DE infraspezifisch

5. RU подвидовый

6. HU isfraspecifikus, faj alatti


Interspecific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT interspecificus

2. FR interspécifique

3. EN interspecific

4. DE interspezifisch; zwischenartig

5. RU межвидовой

6. HU interspecifikus, fajok közötti


Intraspecific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT intraspecificus

2. FR intraspécifique

3. EN intraspecific

4. DE intraspezifisch

5. RU внутривидовой

6. HU intraspecifikus, fajon belüli


Nume de specie; epitet specific

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT nomen speciei; epitethon

2. EN épithete; nom spécifique

3. FR epithet; species name

4. DE Epitheton; Artname; unterscheidender Beiname

5. RU видовое нaзвaние; эпитет

6. HU epiteton, fajnév, megkülönböztető másodnév


Specific, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. spécifique, lat. specificus)

1. I. caracteristic, propriu unei ființe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv.

2. care se raportează la o unitate.

3. (anton.) necaracteristic, nespecific.

4. II. caracter propriu, particular; notă distinctivă.

5. ~ național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale.


Specifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spécifier, lat. specificare)

1. a arăta, a menţiona (ceva) precis, anume.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Absintină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absinthin)

1. substanţă specifică din frunze de absint.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Acetilenă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.


Aerlift

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. airlift)

1. metodă de explorare a sondelor prin erupţie artificială, ţiţeiul fiind împins la suprafaţă cu ajutorul aerului comprimat.

2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenţa de greutate specifică între apă şi emulsia de aer din apă.