arătare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. arăta)
Etimologie: (v. arăta)
1. acțiunea de a (se) arăta și rezultatul ei; indicare, stabilire, determinare, precizare.
2. (înv. și pop.) dovadă, mărturie.
3. înfățișare, aspect.
4. halucinație, vedenie.
5. (concr.) ființă care nu seamănă a om; monstru, pocitanie; (mai ales în basme) stafie, fantomă.
6. persoană foarte slabă.