Dictionar

absint

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
 

absintină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absinthin)

1. substanță specifică din frunze de absint.
 

absintism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthisme)

1. intoxicație cu absint.
 

absintină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absinthin)

1. substanță specifică din frunze de absint.
 

absintism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absinthisme)

1. intoxicație cu absint.