Dictionar

Rezultate secundare (Tare,):

Abreviaţie; prescurtare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT abbreviatio

2. FR abréviation; abrégement

3. EN abbreviation

4. DE Abkürzung

5. RU сокращение

6. HU rövidítés


Acceptare

Parte de vorbire: s.
Origine: (accepta)

1. acţiunea de a accepta.

2. (cont.) consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept.

3. (jur.) manifestare a voinţei de a dobândi un drept, o moştenire, o ofertă.


Acostare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. acosta)

1. acțiunea de a acosta.

2. acostat.

3. (mar.) manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas.

4. fig. faptul de a opri pe cineva din drum, adresându-i-se în mod supărător.


Acreditare

Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)

1. acţiunea de a acredita.

2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.


Adaptare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adaptatio

2. FR adaptation

3. EN adaptation

4. DE Adaptation; Anpassung

5. RU aдaптaция

6. HU alkalmazkodás, alkalmazkodottság, hozzászokás


Adaptare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.

2. acomodare.

3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.

4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.


AB-/ABS-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

1. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abate 1

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului.

2. (înv.) abducțiune.