impozit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. impositum, după fr. impôt)

1. plată obligatorie către stat, în bani sau în produse, stabilită prin lege; impunere.

impozita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (impozit)

1. a impune; a supune unui impozit; a percepe un impozit.
2. a stabili impozitul datorat de cineva.
3. a prevedea perceperea unui impozit.

impozițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imposition, it. imposizione)

1. (rel.) punere a mâinilor pe cineva pentru a-l binecuvânta.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

acciz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accise)

1. impozit indirect, instituit asupra produselor și serviciilor de primă necesitate.

asietă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiette)

1. poziție a planului de bază al unei (aero)nave față de planul orizontal.
2. (fin.) mod de așezare a impozitelor către stat.

brut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. brutus, fr. brut, it. bruto)

1. care se găsește în stare naturală, neprelucrat, încă netransformat într-un produs finit.
2. (despre greutatea mărfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scăzute cheltuielile de producție, pierderile, impozitul etc.

capitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capitation, lat. capitatio)

1. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil.

cens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales.