mai

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. Maius mensis „luna zeiței Maia”)

1. a cincea lună a anului din calendarul gregorian, plasată între aprilie și iunie, care durează 31 de zile; (pop.) florar.
2. Întâi ~ = ziua internațională a luptei muncitorilor pentru satisfacerea revendicărilor sociale, instituționalizată ca Ziua Muncii.

burete de mai

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Calocybe gambosa
2. FR mousseron de Saint George; Mousseron du printemps
3. EN Saint George’s mushroom
4. DE Maipilz
5. RU рядовкa; мaйскaя рядовкa
6. HU májusi pereszke

maia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. maya)

1. s. n. denumire dată unor triburi de amerindieni din America Centrală, care au creat o strălucită civilizație precolumbiană.
2. adj. care aparține acestei populații.
3. (s. f.) limbă vorbită de aceștia.

maiestate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. maiestas, fr. majesté)

1. titlu care se dă monarhilor.
2. grandoare, somptuozitate, măreție.

maiestuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maestoso, fr. majesteux)

1. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn.

maiestuozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. maestosità)

1. însușirea, caracterul a ceea ce este maiestuos.

maieutică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maïeutique, gr. maieutike)

1. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuțiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune că interlocutorul le-ar poseda fără să-și dea seama.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.

abraxas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
2. var. abrasax.

absidiolă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absidiole)

1. absidă mică sau secundară (dintr-o biserică având mai multe abside).