Dictionar

Rezultate principale (Mai):

Mai

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. Maius mensis „luna zeiței Maia”)

1. a cincea lună a anului din calendarul gregorian, plasată între aprilie și iunie, care durează 31 de zile; (pop.) florar.

2. Întâi ~ = ziua internațională a luptei muncitorilor pentru satisfacerea revendicărilor sociale, instituționalizată ca Ziua Muncii.


Rezultate secundare (Mai):

Burete de mai

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Calocybe gambosa

2. FR mousseron de Saint George; Mousseron du printemps

3. EN Saint George’s mushroom

4. DE Maipilz

5. RU рядовкa; мaйскaя рядовкa

6. HU májusi pereszke


Maia

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. maya)

1. s. n. denumire dată unor triburi de amerindieni din America Centrală, care au creat o strălucită civilizaţie precolumbiană.

2. adj. care aparţine acestei populaţii.

3. (s. f.) limbă vorbită de aceştia.


Maiestate

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. maiestas, fr. majesté)

1. titlu care se monarhilor.

2. grandoare, somptuozitate, măreţie.


Maiestuos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. maestoso, fr. majesteux)

1. (şi adv.) măreţ, impunător; grandios, solemn.


Maiestuozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. maestosità)

1. însuşirea, caracterul a ceea ce este maiestuos.


Maieutică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maïeutique, gr. maieutike)

1. (la Socrate) arta de a scoate la iveală în discuţiile filozofice, prin întrebări dibace, adevărurile pe care se presupune interlocutorul le-ar poseda fără să-şi dea seama.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abatesă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abaţii sau a unei mănăstiri de femei.


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Abraxas

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.

2. var. abrasax.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.