OK
X
eufemistic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. euphemistisch)
1.
referitor
la
eufemism;
voalat.
mistic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. mystique, gr. mystikos)
1.
adj.
stăpânit
de
misticism.
2.
ascuns,
neștiut,
tainic.
3.
s.
m.
f.
adept
al
misticismului.
4.
s.
f.
orientare
în
cadrul
religiei
sau
gândirii
filozofico-religioase
care
afirmă
posibilitatea
contactului
direct
sau
comuniunii
între
om
și
divinitate;
misticism.
mistică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. mystique)
1.
doctrină
și
practică
religioasă
care
tinde
prin
asceză,
meditație
etc.
să
determine
un
contact
direct
sau
o
comuniune
între
om
și
divinitate;
misticism.
2.
(prin
ext.)
un
sistem
de
afirmații
referitoare
la
un
obiect
care
este
pus
mai
presus
de
orice
discuție
sau
căruia
i
se
atribuie
un
fel
de
virtute
magică;
(prin
ext.)
orice
ideal
(ex.
~a
păcii).
misticism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mysticisme)
1.
concepție
ideologico-idealistă
asupra
lumii,
la
baza
căreia
stă
credința
în
existența
unor
forțe
supranaturale
cu
care
omul
ar
putea
comunica
prin
revelație,
intuiție,
extaz;
mistică.
misticitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. mysticité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
mistic,
impregnat
de
un
devotament
fervent,
care
vizează
unirea
intimă
cu
divinitatea;
misticism.
abraxas
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abraxas)
1.
cuvânt
mistic
la
gnostici,
scris
mai
ales
pe
amulete;
(prin
ext.)
amuletă,
talisman.
2.
var.
abrasax.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
alexandrin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1.
referitor
la
civilizația
elenistică
din
Alexandria;
din
epoca
elenistică.
2.
școala
~ă
=
numele
mai
multor
școli
filozofice
de
orientare
mistică
și
eclectică
din
perioada
elenismului
târziu.
3.
de
o
subtilitate
excesivă.
4.
artă
~ă
=
artă
greacă
din
epoca
elenistică
în
Egiptul
ptolemeic;
vers
~
(și
s.
m.)
=
vers
iambic
de
12
silabe,
cu
cezură
la
mijloc,
specific
poeziei
clasice
franceze;
poezie
~ă
=
poezie
de
tip
rafinat,
erudit,
uneori
ezoteric,
proprie
epocii
alexandrine.
alogism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Alogismus)
1.
judecată
care
contrazice
logica.
2.
negare
a
gândirii
logice
ca
mijloc
științific
de
cunoaștere
autentică,
la
sceptici,
mistici
și
fideiști.
anagogie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anagogie)
1.
elevația
sufletului
către
lucrurile
divine.
2.
interpretare
spirituală
și
mistică
a
Scripturilor.
3.
interpretare
a
Scripturii,
care
se
ridică
de
la
sensul
literar
al
textului
la
cel
alegoric
și
spiritual.
4.
figură
de
retorică
prin
care
se
trece
de
la
particular
la
general.
anagramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anagramme)
1.
schimbare
a
ordinii
literelor
unui
cuvânt
sau
unei
fraze
pentru
a
se
obține
un
alt
cuvânt
sau
o
altă
frază.
2.
cuvântul
obținut.
3.
problemă
enigmistică
în
care
prin
schimbarea
ordinii
se
obțin
cuvinte,
propoziții,
fraze
cu
alt
înțeles.