Dictionar

negro spiritual

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (amer. negro-spiritual)

1. (muzică) tip de muzică vocală și sacră născută printre sclavii negri din Statele Unite în secolul al XVII-lea, care va fi la originea mișcării gospel.
2. cântec religios de inspirație creștină al negrilor din America.
3. (sinonim) spiritual.
 

spiritual 1, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spirituel, lat. spiritualis)

1. care aparține spiritului.
2. intelectual, sufletesc.
3. inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor.
 

spiritual 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl., fr. spiritual)

1. /spirituăl/ s. n. cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare.
2. s. m. f. membru al unor secții ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII.
 

spiritualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spiritualisme)

1. concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie.
 

spiritualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. spiritualiste)

1. I. referitor la spiritualism, propriu spiritualismului.
2. (rar) care aparține spiritului; care aparține psihicului; spiritual.
3. II. adept al spiritualismului (doctrină conform căreia spiritul este o realitate independentă și superioară).
4. adept al spiritismului; spiritist.
5. (antonim) materialist.
 

spiritualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spiritualité, lat. spiritualitas)

1. caracterul a ceea ce este spiritual.
2. ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale.
 

abrutizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.
2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.
3. (antonim) civilizator.
 

activism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activisme)

1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieții.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acțiune pentru realizările materiale și spirituale ale societății.
 

anagogie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anagogie)

1. elevația sufletului către lucrurile divine.
2. interpretare spirituală și mistică a Scripturilor.
3. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual.
4. figură de retorică prin care se trece de la particular la general.
 

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.
 

angelism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. angélisme)

1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
 

animism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animisme)

1. credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii.