Dictionar

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aeroelasticitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acțiunea forțelor aerodinamice.
 

aeronaval, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronaval)

1. I. referitor la aviație și la marină; aeromaritim.
2. II. care aparține atât forțelor aeriene, cât și marinei.
3. II. (antonim) aeroterestru.
 

albgardist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după rus. белогвардеец [belogvardeeț])

1. membru al forțelor armate contrarevoluționare ruse, împotriva puterii sovietice din războiul civil (1918-1920).
 

analepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analepsie)

1. refacere a forțelor după o boală.
 

animism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. animisme)

1. credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii.