membru, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. membrum, fr. membre)

1. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc.
2. s. n. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale.
3. ~ viril = penis.
4. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period.
5. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații.
6. fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții.

non-membru

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (compus non + membru)

1. (persoană sau organizație) care nu s-a alăturat oficial unui anumit grup; nemembru.
2. (antonim) membru.

abductor

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (mușchi) care produce sau permite abducția.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.

abducție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.

academician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. académicien)

1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.

academist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. académiste)

1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

activist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. activist, rus. aktivist)

1. (adept) al activismului.
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizații de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
6. (antonim) pasivist.