Rezultate secundare (Membru):
Membru, -ă
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. membrum, fr. membre)
1. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc.
2. s. n. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale.
4. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period.
5. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații.
6. fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții.
Abductor
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Abducţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)
1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
Academician, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. académicien)
1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.
Academist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. académiste)
1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.
Activ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Activist, -ă
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.