Dictionar

Rezultate secundare (Membru):

Membru, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. membrum, fr. membre)

1. s. m. f. cel care face parte dintr-o asociație, dintr-o organizație socială, politică sau culturală, dintr-o alianță etc.

2. s. n. denumire dată brațelor și picioarelor la om, picioarelor sau labelor la animale.

3. ~ viril = penis.

4. fiecare parte a unei propoziții, fraze sau a unui period.

5. s. m. fiecare dintre cele două părți ale unei ecuații.

6. fiecare dintre părțile rapoartelor unei proporții.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului.

2. (înv.) abducțiune.


Academician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. académicien)

1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.


Academist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. académiste)

1. I. referitor la academism, care aparține academismului.

2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Activist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)

1. adj., s. m. f. (adept) al activismului.

2. s. m. f. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.


Adamit, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.