Dictionar

Rezultate secundare (Pe):

Apercepe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. apperzipieren)

1. a percepe, a asimila.


Concepe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. concipere)

1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.

2. a-şi face o idee despre ceva; a pricepe, a înţelege.

3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.

4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.


Corupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. corrumpere)

1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.

2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.


Coupe

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupé)

1. spectacol de teatru din două sau mai multe piese scurte.

2. caroserie de automobil având în spate un compartiment închis, pentru persoane.


Erupe

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. erumpere)

1. (despre magmă, petrol etc.) a face erupţie; a ţâşni, a izbucni.

2. (despre pete, băşicuţe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea.


In spe

Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (lat. in spe)

1. pe, în viitor.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. nomogramă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhit.) partea superioară a capitelului unei coloane.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

2. a neglija, a lăsa în voia...

3. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii.

4. intr. a se retrage dintr-o competiţie.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.