ambasador, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. ambassadeur)

1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională.
2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.

comisar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. commissaire, rus. komissar)

1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție.
4. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.

concepe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. concipere)

1. tr. a imagina, a proiecta, a crea.
2. a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege.
3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima.
4. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată.

constituțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constitutionnel)

1. referitor la constituție (I).
2. conform cu constituția (II), bazat pe existența acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituții (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relațiile privitoare la orânduirea social-economică și de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile și îndatoririle cetățenilor prevăzute în constituție (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituție.

control

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților.
3. urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mișcări și manifestări.
7. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități.
8. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare.

dueña

Parte de vorbire:  s.f. (hispanism)  
Etimologie: (sp. dueña)

1. femeie (angajată) însărcinată cu supravegherea și educarea copiilor dintr-o familie; guvernantă, doică.