OK
X
antiguvernamental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. antigouvernemental)
1.
care
se
opune
sau
combate
politica
guvernului;
împotriva
guvernului.
2.
(antonim)
proguvernamental.
comisar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. commissaire, rus. komissar)
1.
persoană
însărcinată
cu
funcții
speciale
și
temporare.
2.
persoană
care
verifică
dacă
un
eveniment
sportiv
se
desfăsoară
conform
regulamentului.
3.
ofițer
de
poliție,
șef
al
unui
comisariat
sau
al
unui
birou
de
poliție.
4.
delegat,
împuternicit
(într-o
funcție,
într-un
rang).
5.
reprezentant
diplomatic
cu
rang
de
ambasator.
6.
membru
al
unei
comisii
internaționale
cu
caracter
tehnic.
7.
(în
fosta
U.R.S.S.,
până
în
1946)
persoană
împuternicită
de
guvern
cu
îndeplinirea
unei
munci
politice;
membru
al
guvernului.
8.
comandant
al
unui
comisariat
militar.
9.
~
de
bord
=
responsabil,
la
bordul
unui
pachebot,
de
servicii
pentru
pasageri,
de
realimentare
etc.
corsar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. corsaro, fr. corsaire)
1.
navă
particulară
înarmată,
care,
cu
învoirea
guvernului
său,
ataca
navele
inamice;
comandant
al
unei
astfel
de
nave;
(p.
ext.)
pirat.
guvernamental, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. gouvernemental)
1.
care
aparține
guvernului,
privitor
la
guvern,
care
emană
de
la
guvern.
2.
care
susține
guvernul.
3.
(antonim)
neguvernamental.
interpelație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. interpellation, lat. interpellatio)
1.
acțiunea
de
a
interpela
pe
cineva
și
de
a-i
vorbi
(într-o
manieră
bruscă
și
mai
mult
sau
mai
puțin
vie);
faptul
de
a
fi
așa
interpelat;
interpelare.
2.
întrebare
adresată
unei
persoane
în
timpul
unui
control
al
poliției
sau
al
unui
interogatoriu;
(prin
ext.)
control
care
poate
implica
arestarea.
3.
somarea
unui
martor,
a
uneia
dintre
părți
pentru
a
explica
adevărul
sau
falsitatea
unui
fapt.
4.
cerere
de
explicații
adresată
de
membrii
parlamentului,
în
ședință
publică,
guvernului.
5.
(var.
înv.)
interpelațiune,
interpelățiune.
ministerial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ministériel)
1.
care
ține
de
un
ministru,
de
un
minister.
2.
bancă
~ă
=
loc
unde
sunt
grupați
membrii
guvernului
la
ședințele
parlamentului;
hârtie
(sau
coală)
~ă
=
hârtie
(coală)
de
format
obișnuit
pentru
cereri;
plic
~
=
plic
mare,
în
care
se
păstrează
acte
fără
a
fi
îndoite.