Dictionar

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.
 

ascorbic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ascorbique)

1. despre sau aparținând vitaminei C sau derivaților săi.
2. (biochimie) acid ~ = acid organic cu proprietăți antioxidante, prezent într-o formă particulară în lămâi, sucuri de fructe (în special citrice) și legume proaspete; vitamina C.
 

aură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.
 

chemotactism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Chemotaktismus)

1. sensibilitate particulară a unor ființe vii față de atracția unei anumite substanțe chimice; chimiotactism, chimiotaxie.
 

coordinanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coordinence)

1. legătură chimică particulară care explică legătura mai multor molecule dintr-un compus complex.
2. (fiz.) număr al ionilor sau atomilor legați direct la un element central.
 

corsar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. corsaro, fr. corsaire)

1. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat.