Dictionar

legație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légation, lat. legatio)

1. reprezentanță diplomatică cu rang inferior ambasadei.
2. localul, sediul acesteia.
3. misiune a unui legat1 (2), în vechile state ale bisericii.
4. suprafața unei țări supusă unui legat1 (2).
 

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.
 

alifatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aliphatique)

1. (despre combinații organice saturate) format din atomi de carbon legați între ei în formă de lanț liber.
 

azobenzen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azobenzène)

1. substanță care conține în moleculă doi radicali fenil legați prin gruparea azo.
 

azoderivat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azodérivé)

1. substanță organică în care doi radicali, proveniți prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din molecula unei hidrocarburi, sunt legați prin gruparea azo.
 

carcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carcan)

1. guler de fier cu care erau legați în Franța răufăcătorii la stâlpul infamiei.
 

confrerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confrérie)

1. (în evul mediu) asociație constituită în scopuri religioase sau caritabile.
2. grup de oameni legați prin aceleași idei sau preocupări profesionale.