Dictionar

reprezentanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Repräsentanz)

1. organ care reprezintă o colectivitate.
2. ~ națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților; ~ diplomatică = organ permanent de stat pentru relațiile externe aflat pe teritoriul unui alt stat; misiunea diplomatică.
3. agenție a unei întreprinderi comerciale.
4. caracter reprezentativ.
 

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.
 

ambasadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambassade)

1. reprezentanță diplomatică a unei țări, condusă de un ambasador.
2. ansamblul agenților diplomatici; localul în care își desfășoară activitatea.
3. (fig.) solie, misiune.
 

consulat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. consulat, lat. consulatus)

1. (în Roma antică) perioadă de guvernare a unui consul (1).
2. guvernare consulară a Republicii Franceze între 1799 și 1804.
3. reprezentanță diplomatică a unui stat în alt stat, inferioară ambasadei; sediul reprezentanței.
 

legație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légation, lat. legatio)

1. reprezentanță diplomatică cu rang inferior ambasadei.
2. localul, sediul acesteia.
3. misiune a unui legat1 (2), în vechile state ale bisericii.
4. suprafața unei țări supusă unui legat1 (2).
 

misiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mission, lat. missio)

1. însărcinare, funcție încredințată cuiva; rol, rost, menire.
2. ~ diplomatică = oficiu sau reprezentanță diplomatică permanentă cu grad de ambasadă sau legație, condusă de un ambasador sau de un nunțiu.
3. delegație trimisă de un stat în străinătate cu un scop determinat.
4. acțiunea de propagare a creștinismului în țările cu o altă religie.
 

nunțiatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. nunziatura)

1. reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină.
2. funcția nunțiului.