glasvand

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Glaswand)

1. perete interior, ușă mare cu panouri de sticlă.

vanda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vanda)

1. specie de orhidee din India și Oceania, epifită, cultivată frecvent în sere calde pentru florile sale superbe.

vandabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vendable)

1. (despre produse) care se poate vinde; bun pentru vânzare.
2. (anton.) invandabil, nevandabil.

vandabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. vendibility)

1. calitatea sau starea de a fi vandabil; însușirea de a se vinde (ușor).

vandal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vandale)

1. membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producând mari distrugeri.
2. (fig.) om care comite acte de vandalism.

vandăl

Parte de vorbire:  s.n. (reg.)  
Etimologie: (săs. vandal)

1. vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe; vană.
2. (var.) vandulă.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

acefalostomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( engl. acephalostomia)

1. (med.) lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal (având doar o deschidere asemănătoare gurii).

achinetosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire.
2. sporange cu zoospori ciliați.

achirofite

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. achyrophytes)

1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.