aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. starea unui lucru care aderă fizic la altul.
2. (în special) acțiunea de a se lipi de o suprafață, sub acțiunea forțelor de atracție dintre molecule; lipire strânsă; aderare, legătură.
3. (med., biol.) faptul, pentru două organe, de a fi sudate unul de celălalt.
4. (medicină) unire accidentală sau morbidă a două părți care sunt separate în stare normală; bridă.
5. (fizică) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
6. (construcții) fenomen de legătură între beton și oțel.
7. (metalurgie) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
8. (prin ext.) solidarizare conștientă.
9. (botanică) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
10. (mecanică) legătura roților cu solul care permite unui vehicul să se deplaseze înainte.
11. (fig.) atașament puternic (față de un partid, o credință etc.).
12. (antonime) inaderență, neaderență, nonaderență.

agerazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agérasie)

1. aparență tinerească la o persoană în vârstă.
2. starea unui bătrân care are vigoarea tinereții.

alterabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. altérabilité)

1. calitatea a ceea ce este alterabil; starea a ceea ce poate fi alterat, deteriorat.
2. (antonim) inalterabilitate.

alterant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. altérant)

1. care produce alterație; care modifică, alterează starea, compoziția unui lucru.
2. (despre un remediu etc.) care produce o schimbare profundă, treptată și cel mai adesea avantajoasă în organism.

androginie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androgynie)

1. starea androginului, a celui sau a celei care deține ambele sexe; hermafroditism.
2. prezența caracterelor sexuale secundare feminine la un individ de sex masculin; pseudohermafroditism parțial la bărbați.
3. (bot.) starea unei plante care se poate reproduce singură; bisexualitate.
4. (bot.) prezența atât a florilor mascule, cât și a celor femele la toți indivizii unei specii, în cazul plantelor monoice.
5. (bot.) oogoane și anteridii pe aceeași hifă.

animaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. animaliser)

1. tr., refl. a coborî în starea de animal; a (se) abrutiza.