Dictionar

Rezultate secundare (Refl.):

Reflaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. reflation)

1. politică aplicată în unele ţări, după o perioadă de recesiune şi deflaţie, constând în stimularea cererii, în scopul utilizării forţei de muncă şi redresării activităţii economice.


Reflect, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. reflet)

1. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară şi în jos.


Reflecta

Parte de vorbire: I. vb. tr., refl.; II. vb. tr.; III. vb. intr.
Origine: (fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)

1. I. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge, a reîntoarce prin reflecție.

2. II. a oglindi imaginea cuiva sau a ceva.

3. a exprima (un sentiment, un fenomen et cetera).

4. a da sau a fi o imagine mai mult sau mai puțin reprezentativă a cuiva sau a ceva.

5. III. a medita profund, a gândi, a cugeta.


Reflectant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. reflétant)

1. (despre corpuri) care reflectă lumina, suntele etc.; reflectorizant.


Reflectare

Parte de vorbire: s.
Origine: (reflecta)

1. acţiunea de a (se) reflecta.

2. (arte) redare, oglindire transfigurată a realităţii.

3. categorie a filosofiei care exprimă esenţa relaţiei dintre materie şi conştiinţă, privită sub raport gnoseologic.


Reflectat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (reflecta)

1. care a suferit fenomenul de reflexie.


Abajur

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.

2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Ablacta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.

2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.

3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.


Abona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abonnér)

1. tr., refl. a(-şi) face un abonament.

2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.


Abrutiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)

1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.