OK
X
abrutiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. abrutir)
1.
tr.,
refl.
a
face
să-și
piardă,
a-și
pierde
însușirile
umane;
a
(se)
îndobitoci;
a
(se)
dezumaniza.
idiotiza
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. idiotiser)
1.
a
deveni
(sau
a
face
să
devină)
idiot;
a
(se)
idioți,
a
(se)
îndobitoci.
imbeciliza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. imbécilliser)
1.
a
(se)
tâmpi,
a
(se)
îndobitoci.
mancurt
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (rus. манкурт)
1.
persoană
care
și-a
pierdut
memoria
istorică,
valorile
spirituale
și
reperele,
care
a
rupt
legăturile
cu
poporul
său.
2.
(prin
extensie)
orice
persoană
înrobită
total
și
îndobitocită.
3.
(var.)
mankurt.
mancurtizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (mancurt + -iza, cf. rus. манкуртизация)
1.
procesul
de
pierdere
a
legăturilor,
valorilor,
reperelor
naționale
și
morale
istorice,
culturale
etc.;
rezultatul
unui
astfel
de
proces.
2.
amnezie,
uitare
provocată
intenționat;
supunere
orbească,
depersonalizare,
îndobitocire.
3.
(var.)
mankurtizare.
abrutizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (abrutiza)
1.
care
a
devenit
insensibil,
brutal.
2.
care
și-a
pierdut
însușirile
specific
umane
(printr-o
reducere
semnificativă
a
activității
intelectuale,
a
calităților
morale);
dezumanizat,
îndobitocit.