ajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu și regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.

amoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.

axiologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. axiologique)

1. (filosofie) care se referă sau care constituie axiologia, sau valorile în general.

continuitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. continuité, lat. continuitas)

1. faptul, însușirea de a fi continuu.
2. (mat.) proprietate a unei funcții care poate trece de la o stare la alta, luând toate valorile intermediare.
3. categorie filozofică, desemnând distribuția și succesiunea neîntreruptă în spațiu și timp a structurii și dinamismului materiei.
4. (anton.) discontinuitate.