Rezultate principale (Aparat,):
Aparat
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.
2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituţii.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.
Rezultate secundare (Aparat,):
Aparat apical
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Apikalapparat
5. RU aпикaльный aппaрaт
Aparataj
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. appareillage)
1. totalitatea aparatelor într-un anumit domeniu.
Aparatură
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Apparatur)
1. ansamblul aparatelor care asigură funcţionarea, controlul şi reglarea unei maşini sau instalaţii.
Fotoaparat
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. fotoapparat)
Microaparat
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + aparat)
1. aparat de dimensiuni mici, specific microchimiei.
Miniaparat
Parte de vorbire: s.
Origine: (mini1- + aparat)
1. aparat de mici proporţii.
Abandonic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Absorbţiometru
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absorptiomètre)
1. aparat pentru măsurarea gradului de absorbţie.
Acaparant, -ă
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (acapara + -ant)
1. acaparator.
Acidimetru
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimètre)
1. aparat folosit în acidimetrie.
Acomodometru
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodomètre)
1. aparat pentru măsurarea capacităţii de acomodare a ochiului.
Acord
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.