OK
X
fricando
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. fricandeau)
1.
(gastron.)
fel
de
mâncare
preparat
din
bucăți
de
carne
împănată
cu
slănină
și
fiartă
înăbușit.
fricase
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fricassée)
1.
carne
tăiată
bucăți
și
prăjită
în
sos;
tocană.
fricativ, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.f.
Etimologie: (fr. fricatif)
1.
(consoană)
a
cărei
emisie
se
realizează
prin
închiderea
parțială
a
canalului
vocal,
astfel
încât
expirația
produce
un
zgomot
de
frecare
sau
respirație
(f,
v,
s,
z,
ș,
h);
constrictiv.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
acaju
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)
1.
s.
m.
arbore
tropical
din
America
și
Africa,
cu
lemnul
foarte
rezistent,
maro-roșcat;
mahon.
2.
adj.
inv.,
s.
n.
(de)
culoarea
acestui
lemn.
acerofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. acerophobia)
1.
I.
teamă
patologică
de
a
părea
dur,
ironic,
de
a
supăra.
2.
II.
frica
irațională
de
acru
sau
de
lucruri
acre.
acluofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)
1.
teamă
patologică
de
întuneric,
frică
comună
în
rândul
copiilor
și,
într-o
măsură
diferită,
a
adulților.
acusticofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. acousticophobia, fr. acousticophobie)
1.
teamă
patologică
față
de
sunete;
frică
de
zgomot.
afolat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. affolé)
1.
înnebunit,
ieșit
din
minți,
care
și-a
pierdut
cumpătul
din
pricina
unei
emoții
violente
(de
frică,
de
durere).