Rezultate secundare (Frica):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. fricandeau)
1. (gastron.) fel de mâncare preparat din bucăţi de carne împănată cu slănină şi fiartă înăbuşit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fricassée)
1. carne tăiată bucăţi şi prăjită în sos; tocană.
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. fricatif)
1. (consoană) a cărei emisie se realizează prin închiderea parțială a canalului vocal, astfel încât expirația produce un zgomot de frecare sau respirație (f, v, s, z, ș, h); constrictiv.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)
1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acerophobia)
1. I. teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra.
2. II. frica irațională de acru sau de lucruri acre.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)
1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. acousticophobia, fr. acousticophobie)
1. teamă patologică faţă de sunete; frică de zgomot.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affolé)
1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).